1. Asezare geografica

Comuna Castelu este situata in centrul judetului Constanta, la o distanta de 30 km de  municipiul Constanta si 6 m de municipiul Medgidia. Din punct de vedere geografic, teritoriul comunei se incadreaza in marea unitate geomorfologica si structurala a Dobrogei de Sud. Comuna este delimitata teritorial astfel: NE – comuna Mihail Kogalniceanu, SV – municipiul Medgidia, SE – comuna Poarta-Alba, S – Canalul Dunare-Marea Neagra. Legatura cu alte localitati se face pe DN 22C, precum si pe calea ferata Bucuresti-Constanta, pe raza comunei existând doua statii C.F.R. – pentru calatori, respectiv Halta Castelu si Halta Dorobantu, care deserveste locuitorii satului Nisipari. Teritoriul comunei face parte din versantul nordic al bazinului hidrografic al Vaii Carasu. Comuna este situata in zona unui climat de stepa uscata, cu temperaturi medii anuale de 11.50, media anuala a precipitatiilor este de 383 ml, mult sub media tarii de 550 ml, iar perioadele de seceta au o frecventa si durata mare. Vegetatia este tipic de stepa, cu paduri de salcâmi, specii semi-lemnoase de maces si o vegetatie ierboasa de pajisti in care domina golomatul, obriga, coliliu.

2. Structura

Comuna Castelu  este alcatuita din 2 localitati care sunt asezate pe vaile ce converg catre Valea Carasu. Satul Castelu – resedinta de comuna – este amplasat pe cursul Vaii Chiostel, iar satul Nisipari pe Valea Hagi-Kabul. Fata de resedinta de comuna, satul Nisipari se gaseste la 7 km la sud-est. Intre cele doua localitati ale comunei, legatura se face pe DN 22 C si in continuare pe DC 90.

3. Istoria comunei

Istoria comunei se incadreaza in istoria provinciei dobrogene din care face parte. Descoperirile arheologice de pe teritoriul comunei, dovedesc existenta unei civilizatii inainte de secolul al II-lea i.H. De asemenea statuile romane descoperite in satul Nisipari arata continuitatea a populatiei bastinase in aceasta zona. Perioada feudalismului timpuriu este cunoscut, de asemenea, pe teritoriul comunei Castelu prin descoperirea intâmplatoare in anul 1957, in incinta SMA Castelu, a cimitirului feudal timpuriu, care atesta extinderea unei asezari omenesti intre secolele al IX-lea si al X-lea in aceasta zona. Din cele mentionate se desprinde faptul ca actualele asezari componente comunei s-au format pe locul unor vetre preexistente, dovedindu-se, astfel, continuitatea popularii acestei regiuni.

Satul Castelu a fost infiintat in anul 1830 de catre un grup de 30 de familii de tatari, veniti din stepele Basarabiei, in urma razboiului ruso-turc din Crimeea, peste populatia bastinasa la circa 1500 m est de actuala vatra a localitatii, pe Valea Chiostel. Acestia si-au intemeiat asezarea Chis-Tel (spin), iar mai târziu au numit-o „Chistel”. Odata cu trecerea la valorificarea suprafetei agricole de pe teritoriul Dobrogei Centrale, puternicul curent de migratiune al populatiei din zonele subcarpatice a asigurat dezvoltarea acestor firave asezari ce fusesera amplasate, mai ales in lungul principalelor vai din zona alaturi de localitatile preexistente. Documentele atesta ca in partea centrala a judetului, in zona Medgidiei  se gasesc cei mai multi mocani, stabiliti si in Castelu, in Nisipari si in Cuza-Voda. Tot din aceleasi documente aflam ca familia Gheorghe Gole avea in Caratai (Nisipari) si Agi Cabul (un satuc ce face parte din Nisipari, disparut in anul 1877) suprafata de 775 ha, Stan Vidrighin (urmasii acestuia locuiesc astazi in satul Castelu) din satul Castelu stapânea 150 ha si Dumitru Vidrighin din Nisipari, agricultor de frunte al judetului, avea in stapânire 139 ha de teren. In aceasta zona au venit si multi locuitor din judetele Arges si Ialomita atrasi de intinsele pamânturi dobrogene. La inceput, functiile aconomice ale locuitorilor comunei noastre era pastoritul si munca pamântului. In viata si activitatea populatiei din teritoriul cuprins in zona Castelu s-au petrecut schimbari esentiale dupa razboiului de independenta din 1877, marcând a doua perioada de dezvoltare a acesteia, care insoteste pâna in 1947 evenimente istorice petrecute pe plan national. Din 1888 populatia turca si populatia tatara au inceput sa migreze in Turcia, iar românii si-au urmarit suprafetele, in urma expansiunii rurale a populatiei din diferite zone ale tarii spre Dobrogea, atrasi de improprietaririle de stat din 1882, 1888, 1904, 1905, 1921, 1923 si 1946.

In anul 1888 au fost improprietarite 39 de familii de olteni cu câte 10 si respectiv 30 de ha din pamântul comunei Castelu. Functiile economice de baza ale celor trei sate devin cultura plantelor si cresterea animalelor.

Din punct de vedere administrativ, satele Castelu si Cuza-Voda au apartinut de la infiintare si pâna in anul 1911 comunei Poarta-Alba, iar satele Nisipari Nisipari si Hagi Cabul au format o singura localitate. Comuna Alcapi (Poarta-Alba), situata in bazinul mijlociu al Vaii Carasu, asezata la 12 km spre est de orasul Medgidia si la 24 km de Constanta, in dreptul liniei de fier Constanta – Cernavoda, se compunea din satele Alcapi – resedinta, Chiostel si Docuzol. Localitatea Nisipari, fosta comuna Caratai, ocupa regiunea din stânga Vaii Carasu, acoperita de dealul Hagi Cabul, pâna in Valea Ciobanului, catre rasarit, la 9 km de orasul Medgidia.

Din anul 1911 si pâna in anul 1930 se separa in doua comune: Castelu cu satul Cuza-Voda si Nisipari. La data de 10 decembrie 1950, cele trei sate se reunesc intr-o singura comuna, care face parte din raionul Medgidia, regiunea Dobrogea. Dupa noua impartire administrativ-teritoriala din anul 1968, comuna Castelu devine unitate de baza a judetului Constanta. De-a lungul timpurilor, teritoriul comunei Castelu a fost permanent si intens locuit.

Dezvoltarea demografica a comunei Castelu in perioada evolutiei sale, prezinta unele particularitati: intre 1880 si 1930, asistam procesul de extensiune rurala, când populatia comunei creste pe baza excedentului migratoriu, format din curente nedirijate ale populatiei din Transilvania, Oltenia, Muntenia si Moldova cât si prin improprietaririle facute de stat in anii 1882-1888, 1904-1905 cât si in 1946.

3.1         Populatia

In jurul anului 1904, localitatile componente comunei Castelu aveau urmatoarea populatie: satul Castelu – 504 locuitori, satul Docuzol – 917 locuitori, satul Caratai – 585 locuitori. Evolutia numerica a populatiei comunei Castelu, prin compararea datelor recensamântului din anii 1922, 1930, 1941, 1948, 1956 si 1966 dovedeste o crestere continua. Exceptie a facut satul Castelu, care din 1912 pâna in 1930 a inregistrat o scaderea a 184 locuitori din cauza plecarii in masa a populatiei tatare in Turcia, cât si a Primului Razboi Mondial. La aceste cauze se adauga malaria si tifosul care in anii respectivi au decimat o parte a locuitorilor. Satul Castelu era amplasat pe Valea Carasu unde exista in acea perioada un focar de malarie, prin prezente mlastinilor, azi asanate, redate agriculturii si ocupate de Canalul Dunare-Marea Neagra. Miscarea naturala a populatiei comunei Castelu s-a concretizat, in trecut, printr-o natalitate ridicata si o mortalitate infantila mai mare, determinata de conditiile istorice, sociale si de gradul scazut de asistenta sociala acordat populatiei rurale.

In ultima perioada indicele de natalitate din teritoriul comunei a crescut, aceasta fiind consecinta directa a cresterii gradului de asistenta medicala acordata populatiei rurale, precum si a ridicarii ritmului de trai al populatiei. Astfel, in urma efectuarii recensamântului populatiei din luna ianuarie 1992, populatia comunei Castelu se prezinta astfel: Castelu – 2540 persoane cu 623 locuinte, Cuza-Voda – 2735 persoane cu 666 locuinte, Nisipari – 1691 persoane cu 716 locuinte. Referindu-ne la structura nationala a populatiei din comuna Castelu, aceasta evidentiaza un procent covârsitor al românilor – 92%, iar celelalte nationalitati, respectiv turco-tatarii si romii in proportie de 8%.

In anul 2019, populatia comunei Castelu numara 5573 locuitori din care 3309 persoane cu drept de vot, iar numarul gospodariilor este de 1655.

4. Organizarea

In teritoriul comunei Castelu isi desfasoara activitatea instructiv-educativa 2 gradinite, 2 scoli generale si Liceul Tehnologic „Dobrogea” Castelu. In total pe teritoriul comunei, scolile generale insumeaza un numar de peste 20 sali de clasa. Comuna Castelu dispune de 2 camine culturale, un club sportiv, 2 sali de sport, 2 terenuri de sport, 2 parcuri, unitati culturale care trebuie sa-si gaseasca noul rol in atragerea tineretului si al altor locuitori pentru petrecerea in mod util si placut a timpului liber.

In domeniul ocrotirii sanatatii si asistentei sanitare, functioneaza 2 dispensare umane, unde isi desfasoara activitatea 5 medici, care dispun de spatii corespunzatoare pentru asigurarea in bune conditii a serviciului de asistenta pentru toti locuitorii.

Comuna Castelu este asezata pe soseaua Constanta – Cernavoda, ce face legatura intre litoral si restul tarii. Legatura cu localitatile asfaltate pe distanta de 6 km Nisipari si 7 km Cuza-Voda, 3 km ferme ale Societatii Agrias Castelu. Reteaua feroviara este reprezentata prin lina ferata Constanta-Bucuresti si asigura transportul de marfa si calatori catre portul Constanta si intreg teritoriul tarii. Satele Castelu si Nisipari sunt deservite de statii C.F.R. care asigura transportul permanent catre locurile de munca din oras a unei parti a locuitorilor comunei Castelu. Ca urmare a existentei Canalului Dunare-Marea Neagra, se creeaza posibilitatea dezvoltarii viitoare a transportului naval in comuna noastra.

5. Domenii de activitate

Asezarea geografica, conditiile pedoclimatice favorabile practicarii agriculturii, existenta sistemului de irigatii Carasu, sunt doar câtiva factori care contribuie la dezvoltarea activitatii agricole pe teritoriul comunei. Caracteristicile agriculturii din comuna Castelu sunt: folosirea rationala a fondului funciar, mecanizarea completa a lucrarilor agricole, extinderea irigatiilor, folosirea ingrasamintelor chimice, seminte si material saditor de inalta valoare biologica precum si animale de rasa.

Ponderea in structura culturilor din zona noastra o reprezinta cerealele (grâu, porumb), leguminoase, plante uleioase si textile precum si culturile furajere. Baza tehnico-materiala pentru executarea lucrarilor agricole o reprezinta parcul de masini si tractoare al Societatii Agromec Castelu, ce desavârseste in principal proprietatea particulara. Formele asociative create pe baza proprietatii private asupra terenului au inceput sa-si creeze o baza materiala proprie prin procurarea de tractoare si diverse masini agricole. Cresterea animalelor, in comuna Castelu, are o importanta economica deosebita, cu largi posibilitati de dezvoltare pe baza cresterii efectivelor la gospodariile populatiei. Productia animaliera este profilata pe productia de carne si lâna.

Consiliul Local stabileste, ca incepând cu anul 1993, sa acorde titlul si certificatul de cetatean al comunei tuturor tinerilor ce implinesc vârsta de 18 ani. Cetatenii au dreptul de a participa la viata politico-economica, sociala si cultural-sportiva prin modalitatile prevazute de lege. Acestia pot fi consultati prin referendum cu privire la problemele deosebite ale comunei. Consultarea cetatenilor se poate face si prin adunari populare organizate de sate.

Consiliul Local poate aproba infratirea comunei sau satelor componente cu alte localitati din alte judete, promovând astfel relatii de cunoastere, colaborare si ajutor. Din 17 aprilie 1990 satul Nisipari este infratit cu comuna Plescop-Franta, data la care o delegatie a Comitetului Plescop-Franta in frunte cu primarul Jean Lavegue a venit cu ajutoare constând in medicamente si material scolar in satul Nisipari. Relatiile dintre cele doua localitati infratite s-au amplificat continuu, astfel ca in anul 1991 o delegatie a satului Nisipari a vizitat comuna Plescop, in anul 1992, luna mai o mica delegatie franceza a fost prezenta din nou la Nisipari cu ajutoare pentru dispensar si scoala, iar in anul 1993 am primit vizita unei delegatii de agricultori. De asemenea, comuna noastra s-a infratit in ultimii ani cu urmatoarele comune: Subasi (Turcia), Bacioi (Republica Moldova), Kubrat (Bulgaria).

6. Relief

Clima zonei este specifica Dobrogei Centrale, cu varietati de temperatura relativ mari si volum redus al precipitatiilor. Se caracterizeaza prin veri timpurii calduroase si lungi, deseori cu vânturi uscate. Toamnele sunt lungi, secetoase si cu brume frecvente, iar iernile sunt dominate de vânturi puternice.

Vegetatia naturala este specifica zonei de stepa gasindu-se aici elemente floristice sud-est europene, cât si specii din flora mediteraneana si balcanica. Se pot intâlni o serie de plante specifice regiunii: clopotelul, garofita, cimbrisorul etc., precum si vegetatie specifica: cornul, socul, macesul.

Faunistic se inregistreaza dominarea rozatoarelor si a pasarilor, dar si reptilele reprezentate prin gusterul vargat, sopârla de frunza etc.

7. Proiecte aflate in implementare

Din anul 2007, când România a intrat oficial in Uniunea Europeana, Primaria Comunei Castelu face demersuri in vederea obtinerii fondurilor europene pentru a implementa proiecte de infrastructura in comuna Castelu. In anul 2019, proiectele aflate in derulare sunt: Modernizare drumuri in comuna Castelu, Construire Scoala cu 8 sali de clasa in localitatea Nisipari, Retea de distributie de gaze naturale in comuna Castelu, Proiectul regional de dezvoltare a infrastructurii de apa si apa uzata in aria de operare a SC RAJA SA Constanta in perioada 2014-2020, Asfaltare strazi in comuna Castelu, Amenajarea unui spatiu public de recreere pentru populatia rurala din localitatea Nisipari, Modernizare Gradinita din localitatea Castelu.